22 — OAMENII PE CARE NU I-AM UITAT — ROMÂNIA 1947–1965

[Instrumental Intro — lone duduk, suspended strings; piano enters with a haunting three-note motif, distant French horn] [Verse 1 — mature male baritenor, intimate sustained melody] Nu s-au născut să fie eroi, Aveau un nume, o casă, o viață. Iubeau, munceau, visau ca noi, Și își priveau copiii dimineața. Dar într-o zi li s-a cerut Să-și plece fruntea și privirea; Și unii dintre ei au spus Că nu își pot trăda gândirea. [Pre-Chorus — orchestra holds its breath; rising violin] Cine le mai știe glasul? Cine le mai știe pașii? Dincolo de ziduri reci, Cine îi mai cheamă astăzi? [Chorus — wide, haunting symphonic musical hook; male baritenor, sustained notes] Oameni pe care nu i-am uitat, Vă strigă vremea din trecut. Ce-ați apărat n-a dispărut, Chiar dacă anii v-au luat. Oameni pe care nu i-am uitat, În noi curajul vostru arde; Și când ni-e teamă să privim, Ne amintim să mergem mai departe. [Instrumental Interlude — solo duduk carries chorus motif; cello answers; no folk rhythm] [Verse 2 — male baritenor, grave, unhurried, melodic] La Sighet, Gherla și Aiud, Închise porți, tăceri și ierni. La Pitești, oameni au trecut Prin chinuri greu de pus în versuri. Iar cei trimiși în Bărăgan Au ridicat din nou o casă; Din tot ce li se luase-atunci, Păstrau speranța de acasă. [Female Mezzo — brief, intimate, over piano] Nu vă cerem să fiți sfinți, Nici să fi fost fără greșeală. Vă știm oameni, ca și noi, Cu frică, dragoste și rană. [Chorus Reprise — male solo, lower tension; strings swell gradually] Oameni pe care nu i-am uitat, Vă strigă vremea din trecut. Ce-ați apărat n-a dispărut, Chiar dacă anii v-au luat. Oameni pe care nu i-am uitat, În noi curajul vostru arde; Și când ni-e teamă să privim, Ne amintim să mergem mai departe. [Instrumental Development — duduk breathes the motif; violin takes it higher; horns enter, tension then sudden silence] [Bridge — close male baritenor, piano only; emotional ascent] N-au fost statui, ci oameni vii, Cu slăbiciuni și cu putere. Și ne întrebăm, privindu-i azi: Noi ce-am fi făcut în locul lor? Când vine clipa să alegi, Nu știi cât poți să duci în spate. Dar din curajul unui om Se pot aprinde mii de șoapte. [Final Chorus — soaring tenor edge on male lead, full live orchestra, female mezzo harmonies, no choir] Oameni pe care nu i-am uitat, Vă strigă vremea din trecut! Ce-ați apărat n-a dispărut, Și nici curajul n-a tăcut. Oameni pe care nu i-am uitat, Azi nu vă plângem: vă cinstim! Și pentru dreptul de-a fi liberi, Mai învățăm să ne ridicăm. [Instrumental Outro — full orchestra resolves; final exposed duduk phrase and warm piano chord; complete ending] [End]