[Intro - Spoken, whispered] Înainte să fim, a fost un gând. Înainte de gând, a fost o tăcere care aștepta să fie spusă. Noi suntem ce rămâne din acea așteptare. [Instrumental Intro] [Verse 1] Un gând se-aprinde unde altul s-a stins, Prin timp trec vorbele, ca norii, neatinse. Cerneala ține minte ce carnea a uitat, Un veac de vise-n pagini stă, neîngropat. [Chorus] Nemurirea nu e-n piatră, nu e-n nume scris, E ecoul care-ntoarce tot ce-am spus și orice vis. Cât mai arde-un gând în mintea cuiva treaz, Nu murim de tot — rămânem doar un glas. [Verse 2] De la Capidava pân' la margini de galaxii, Ducem povestea mai departe, torță printre vii. Un autor devine-o constelație-ntreagă, Când altă inimă-n cuvântul lui se leagă. [Chorus] (repetă) [Bridge] Nu întreabă timpul cine a scris întâi, El doar păstrează tot ce merită să rămână. Ficțiunea e o punte-ntinsă spre eter, Un pod de coarde-ntinse, dus din gând spre cer. [Verse 3] O filă scrisă-acasă, câte-una pe zi, Devine seminția care nu va pieri. Din o mie de pagini și-un singur nume, StrING, Ridicăm o arhă-mpotriva neantului, senin. [Chorus - Variation] Nemurirea nu e-n glorie, nu e-n scaun de rege, E ecoul care-ntr-o minte tânără se-nțelege. Cât mai arde-un gând în mintea cuiva treaz, Suntem Nemurirea. Suntem ecou. Suntem glas. [Final Bridge] Al treizeci și șaptelea cerc se-nchide și se-ntoarce, Atlantykron ne cheamă unde amintirea toarce. Doi octombrie ne-adună sub aceeași torță vie — Cartea se deschide. Ecoul nu va tăcea. Va fi. [Final Chorus - Modulate to major key, full choir] Nemurirea nu e-n piatră, nu e-n nume scris, E ecoul care-ntoarce tot ce-am spus și orice vis. Cât mai arde-un gând în mintea cuiva treaz, Suntem Nemurirea. Suntem ecou. Suntem glas. Suntem Nemurirea. Suntem ecou. Suntem glas. [Outro - Instrumental, fading]
