Carnaval fara sfarsit

[Lyrics in romanian language] În piața mare-a neamului, un joc de umbre goale, Politicienii-s marionete, păpuși cu vorbe-n zale. Figuranții-n bănci așezați, râd tare, deși n-au har, Dirijorul le dă tonul, hohotind fără habar. Râd la semn, își dau din coate, zâmbet fals pe față-ascuns, Și-n iluzii își petrec ziua, sub un nor de fum difuz. Dar când noaptea cade-n taină, măștile se lasă grele, Realizează că nu-s actori, ci doar biete marionete-n stele. Aștepți eroi să te ridice? Ai uitat că e doar farsă? Că sub ropote de aplauze, scena politică-i goală și arsă? Din spatele cortinei, omul șoaptelor tăcute, Te conduce, fără milă, pe alei tot mai pierdute. Și-apoi iarăși se aude, ca un ecou ce nu-i al tău, Râsul tău, forțat de soartă, ca un strigăt la un hău. În decorul ăsta vechi, carnavalesc și trist de tot, Figuranții râd la comandă — de ce? Ei nici nu mai socot.