[Instrumental Intro — 18 seconds, melancholic acoustic piano, lyrical clean electric blues guitar] [Verse 1 — Mature deep male baritone, intimate, reflective, fully sung] Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân, N-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj, Unde sunt, mă trezesc doritor să rămân Și, cu grele picioare, m-ating de pavaj. [Instrumental Fill — Gentle clean guitar response] [Verse 2 — Restrained melancholy, unhurried phrasing] Nu-i de mine nimic din infernul modern, Eu în peșteri, acum, aș avea locul meu, Pe o piatră de rău mi-ar fi dor să-mi aștern, Orice drum la Paris mi se pare prea greu. [Instrumental Interlude — 10 seconds, piano and lyrical cello] [Verse 3 — Deeply reflective, gradually darker harmony] E trei sferturi sub ierbi generația mea, Ce să caut aici, fără nimeni din toți? Invalizi glorioși, lângă voi aș cădea, Dar mă cheamă absurd nebunia pe roți. [Verse 4 — Vulnerable, intimate, spacious phrasing] Prea târziu am ajuns, prea bătrân, la Paris, Amintirea s-a șters, în memorie-i gol, Era bine să-l gust, cât mi-a fost interzis, De pe oricare loc, azi, abia mă mai scol. [Instrumental Solo I — 25 seconds, deeply expressive melodic electric blues guitar, long sustained bends and meaningful pauses] [Verse 5 — Tender reverence, piano and cello lead] Și mi-e dor de Brâncuși, cel mai mult de Brâncuși, Dacă nu-ntârziam, într-un straniu pariu, Îi umblam la ferești, îi dormeam pe la uși, Pentru opera lui, măcar piatră să-i fiu. [Instrumental Interlude — 14 seconds, lyrical cello and clean guitar dialogue] [Final Verse — Intimate, dignified, restrained emotional crest] Condamnat, pentru veci, să fiu numai român, Noapte bună, oraș al eternei lumini, Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân, Hai acasă, eu plec, n-are rost să rămân, E prea scump pentru mine să mor în străini. [Instrumental Outro — 20 seconds, sparse piano and lyrical electric guitar, gentle unresolved decay] [End]
