Le-am scris cu unghia pe tencuială Pe un părete de firidă goală, Pe întuneric, în singurătate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat împrejurul Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan. Sunt versuri fără an, Versuri de groapă, De sete de apă Și de foame de scrum, Versurile de acum. Când mi s-a tocit unghia îngerească Am lăsat-o să crească Și nu mi-a crescut - Sau nu o mai am cunoscut. Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară. Și mă durea mâna ca o ghiară Neputincioasă să se strângă Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
