[Verse 1] Când ceva merge rău în țară, se aude repede același gând: „Să rezolve Președintele.” De parcă un singur om ar putea tot. E funcția pe care o vedem mai des decât multe altele. Și tocmai de aceea e ușor să-i cerem mai mult decât poate face. [Pre-Chorus] O țară nu încape într-un om, oricât de sus ar fi funcția lui. Există putere, există limite, și e bine să știm unde sunt. [Chorus] Președintele are un rol, dar nu are toate cheile. Poate reprezenta, poate media, dar nu poate hotărî totul singur. Nu conduce singur o țară. Nu poate înlocui toate instituțiile. Ca să cerem răspunsul potrivit, trebuie să știm cui îl cerem. [Verse 2] Uneori vrem un singur nume pentru tot ce merge sau nu merge. E mai simplu decât să vedem câte mâini țin o țară în mișcare. Dar fiecare putere are locul ei, fiecare funcție are o margine. Iar când una ar putea face orice, celelalte n-ar mai însemna mare lucru. [Pre-Chorus] O țară nu încape într-un om, oricât de sus ar fi funcția lui. Există putere, există limite, și e bine să știm unde sunt. [Chorus] Președintele are un rol, dar nu are toate cheile. Poate reprezenta, poate media, dar nu poate hotărî totul singur. Nu conduce singur o țară. Nu poate înlocui toate instituțiile. Ca să cerem răspunsul potrivit, trebuie să știm cui îl cerem. [Bridge] Poate că uneori ne-ar plăcea să existe omul care știe tot: să-i dăm întrebările noastre, iar el să poarte toate răspunsurile. Dar libertatea cere altceva: puterea să nu stea într-o singură mână, iar noi să nu așteptăm de la unul ce trebuie făcut de mai mulți. [Final Chorus] Președintele are un rol, dar nu are toate cheile. Are putere, are limite, și tocmai limitele păstrează echilibrul. Nu conduce singur o țară. Nu răspunde singur pentru tot. Iar noi înțelegem mai bine statul când știm ce poate fiecare. [Outro] O țară nu încape într-o singură funcție.
